Sunt bilingv. Sunt atât de mulţi oameni cu handicap în lume şi nimeni nu face haz de ei. De mine însă da. Mai ales atunci, când antrenat într-o discuţie, caut disperat un cuvânt care îmi vine în cap tocmai în cealalta limbă. Căci sunt bilingv. Asta înseamna două limbi, două vocabulare, două moduri diferite de a gândi şi aşa mai departe. Uneori mă întreb cu prietenii mei dacă nu cumva noi posedăm şi două creiere, două inimi? Prostii...
Cert este că acasă, adică atunci când sunt cu clanul meu – aşa numesc eu mica mea armată de surori, verişori, verişoare, mătuşi etc. - vorbesc într-una din cele două limbi. Aceasta este numită limbă maternă de către oamenii de ştiinţă. Pentru mine însă e doar limba care mă ajută cel mai bine să vorbesc tare, să fiu impulsiv, macho. Altfel spus: s-o fac lată. Căci de-asta avem nevoie eu şi clanul meu.
Când sunt afară, în societatea în care trăiesc, apelez la limba cealaltă, pe care cercetătorii o numesc limba majorităţii. Din punctul meu de vedere aceasta e doar limba prin care pot fi raţional, retras, indiferent, limba care mă ajută să am succes în lumea de afară. Aici nu am nevoie de sunetele înalte cu care câştig recunoaştere şi laudă pe la rude, ba chiar autoapreciere. Aici în lumea de afară suntem toţi egali. Totul e la fel pentru toţi. Nu pot să fiu mai tare decât ceilalţi. Sau... uneori da. De exemplu dacă m-aş compara cu unul dintre colegii mei de muncă. Acestuia mai că i-aş spune eu câteceva pe cealaltă limbă. Tare şi direct. Dar oricum nu m-ar înţelege. Căci el nu cunoaşte limba mea. El nu este bilingv. Ce bine ar fi dac-am fi toţi bilingvi. Precum eu. Precum camarazii mei. Asta ar fi o treabă bună! Eu şi prietenii mei avem deja o idee în acest sens: de exemplu toţi care vor să ne devină amici trebuie să dobândească nişte cunoştinţe de bază în cele două limbi vorbite de noi. Şi să ştiţi că metoda noastră funcţionează. Ne distrăm de minune şi dacă e nevoie putem s-o facem şi lată. Ce lucru fain să fii bilingv! Dar cum să procedez cu acest coleg de munca al meu căruia i-aş spune eu câteceva din când în când. Mă rog, tolerant trebuie să fiu şi eu chiar dacă sunt bilingv. Căci sunt atât de mulţi oameni cu handicap în lume şi nimeni nu face haz de ei...
Comentarii
Publică un comentariu nou